Mai bine doua creiere decat unul

11Nu este o noutate faptul  ca creierul tau este format din doua emisfere separate anatomic. Ceea  ce ar putea  fi o noutate pentru tine, insa, este faptul ca cele doua parti ale creierului tau functioneaza diferit.  Fiecare parte a creierului tau are ‘personalitatea’ ei  si indeplineste roluri specifice.

De ce este important sa cunosti modul in care functioneaza creierul tau?! Raspunsul este simplu daca iei in considerare faptul ca creierul tau este ‘seful’ intregului organism. El este responsabil de ceea ce esti si de tot ceea ce faci, chiar si atunci cand dormi. Fiecare componenta a creierului tau ‘lucreaza’ ca intr-o echipa impreuna cu celelalte componente ale sale, pentru a asigura buna functionare a intregului organism.

In acest articol, nu doresc sa realizez o analiza aprofundata asupra componentelor creierului uman ci mai degraba sa aduc in planul constiintei fiecaruia, importanta experientelor oferite de parinti copiilor lor, in modelarea creierului acestora. Cu alte cuvinte, modul in care parintii interactioneaza cu copiii lor, inca din primele zile de viata, are un impact puternic asupra dezvoltarii creierului. Intelegand cateva lucruri simple despre modul in care functioneaza creierul, vei putea intelege mai bine copilul tau, vei putea gestiona mult mai bine situatiile dificile aparute in relatia cu copilul tau si, nu in cele din urma, vei crea bazele sanatatii mentale, emotionale si sociale pentru copilul tau. Informatiile prezentate in acest articol pot fi de folos nu numai parintilor, dar si bunicilor, profesorilor, terapeutilor, medicilor sau altor persoane care au in atentia lor un copil. Categoria de copii la care fac referire in acest articol este cuprinsa in intervalul de varsta 0 – 12 ani, dar informatiile pot fi aplicate cu succes si in raport cu adolescentii.

Daniel J. Siegel, autorul bestseller-ului “Mindsight”, afirma ca, pe masura ce cresc si se dezvolta, copiii ‘oglindesc’ creierul parintelui. Pe masura ce parintii devin mai contienti de ceea ce sunt si mai sanatosi emotional, copiii lor, de asemenea se vor dezvolta pe directia sanatatii si echilibrului emotional. Aceasta inseamna, potrivit lui Siegel, ca a intelege si cultiva modul de functionare echilibrata a creierului, este unul dintre cele mai generoase daruri pe care parintii il pot oferi copiilor lor.

In descrierea celor doua emisfere ale creierului cat si pe parcursul acestui articol voi folosi formularea ‘creierul stang’/ ‘creierul drept’, pentru un limbaj cat mai simplu.

Creierul stang iubeste ordinea, logica si cuvintele.  Creierul drept, pe de alta parte, este preocupat de sensul experientelor pe care le traim si emotiile asociate acestora.  In timp ce creierul stang este logic, lingvistic si literal, creierul drept este emotional, nonverbal si experiential.  Altfel spus, creierul stang se focuseaza pe text, in timp ce creierul drept se focuseaza pe context.

Din punct de vedere a dezvoltarii umane, copiii foarte tineri sunt dominati de influenta creierului drept, mai ales in primii trei ani de viata. Motivul este ca cei mici nu au inca suficient dezvoltata, capacitatea de a folosi logica si cuvintele necesare, pentru a exprima ceea ce simt si pentru a gasi un sens in ceea ce experimenteaza. Fie ca aveti copii sau nu, cu siguranta ati intalnit in viata, copii in a caror comunicare verbala predomina intrebarea ‘de ce?’, orice discutie cu acestia fiind un interminabil lant de intrebari de tipul ‘de ce’. Acest lucru este firesc in dezvoltarea copilului si marcheaza inceputul dezvoltarii creierului stang sau a ratiunii. Pentru o viata echilibrata si plina de sens, copiii au nevoie sa invete cum sa integreze cele doua parti ale creierului. Daca am fi dominati doar de emotii, ne-ar lipsi ordinea si structura in experientele noastre de viata. Daca ne lasam dominati de ratiune ne privam de conexiunea nostra cu proriile emotii si de dreptul nostru de ‘a simti’. Asadar, desi format din doua parti cu personalitati diferite, creierul nostru are nevoie de combinarea armonioasa a acestora pentru a functiona spre beneficiul nostru.

Ca parinti, obiectivul principal in cresterea copiilor, este de a-i invata pe acestia cum sa integreze creierul emotional cu cel rational, pentru a trai o viata fericita.

Ce poti face in acest sens?

O strategie este sa te conectezi emotional cu creierul drept al copilului tau, ca apoi sa te indrepti catre o conectare cu creierul stang al acestuia, in situatiile in care copilul tau experimenteaza emotii negative puternice. Iata un exemplu care sa te ajute sa intelegi mai bine cum stau lucrurile in parctica:

Ana, o fetita de 7 ani, este extrem de suparata pe mama sa pentru ca aceasta nu i-a cumparat perechea de pantofi pe care Ana si-o dorea nespus. Sub influenta supararii, Ana ai  spune mamei ca ‘aceasta nu se gandeste niciodata la ea, ca nu face nimic special pentru ea si ca o uraste’.

In aceasta situatie, mama ar putea adopta o reactie defensiva de tipul: ‘Tot ceea ce fac este pentru ca ma gandesc la tine. Sa nu mai spui niciodata asa ceva!’ sau poate incerca sa o contrazica pe Ana si lipsa ei de logica, lq modul: ‘Inceteaza cu supararea si intelege ca pantofii pe care ti-i doresti nu sunt marimea potrivita pentru tine’. Dar, avand in vedere ca fetita se afla sub influenta creierului drept (emotional), un raspuns te tip logic nu ar face decat sa creeze distanta in relatia mama-copil. Asadar, pentru o gestionare eficienta a acestei situatii, un prim pas este sa te conectezi emotional cu copilul tau. O optiune ar fi,  ca mama din exemplu nostru sa ai spuna Anei, urmatoarele: ‘Uneori este intr-adevar greu sa nu ai ceea ce iti doresti. Vad ca esti foarte suparata si iti inteleg supararea’. Aceasta conexiune ajuta copilul sa dobandeasca starea de echilibru emotional si creeaza conditiile pentru pasul urmator: conectarea cu creierul stang. Aceasta strategie nu este una valabila pentru toate situatiile, pentru ca, uneori, copilul ar putea reactiona emotional pentru simplul motiv ca ai este foame sau somn. Dar, ca parinte, poti astepta pana cand copilul tau se afla intr-o stare de calm pentru a incepe sa integrezi logica in comunicarea cu el. De asemenea, nu este recomandat sa renunti la limitele stabilite in relatia cu copilul tau, doar pentru ca acesta nu gandeste logic. Regulile pe care le-ai stabilit in relatia cu copilul tau, referitor la respect si comportament, trebuie urmate cu fermitate, chiar si in situatiile in care copilul manifesta emotii puternice.

Revenind la exemplul nostru, integrarea logicii sau a creierului stang in comunicarea cu Ana, se poate realiza, spunandu-i urmatoarele: ‘Acea pereche de pantofi nu era potrivita pentru tine. E in regula sa fii suparata, dar mai degraba  am face ceva impreuna ca sa  rezolvam aceasta problema. Ce putem face ca sa gasim o pereche de pantofi cel putin la fel de frumoasa care sa fie si pe marimea ta?’

O alta strategie pentru situatiile in care copilul tau experimenteaza emotii negative este sa iti ajuti copilul sa inteleaga ceea ce i se intampla. Cand se confrunta cu experiente dureroase si emotii negative puternice care invadeaza creierul drept, copiii se simt coplesiti de acestea si nu inteleg ce se petrece cu ei. In acest caz, ceea ce poti face ca parinte este sa aduci logica in discutia cu copilul tau si sa il ajuti sa gaseasca sens in experientele traite. Spre exemplu, in cazul unui accident de bicicleta, cu efect emotional traumatizant pentru copilul tau, ceea ce poti face este sa ai permiti copilului tau sa povesteasca ceea ce i s-a intamplat, cat mai detaliat posibil, lucru ce il va ajuta pe copilul tau sa obtina starea de calm. Este esential sa incurajezi copilul sa identifice emotiile traite si sa le numeasca. Aceasta permite integrarea creierului drept (exprimarea emotiilor traite) cu creierul stang (povestirea detaliilor intamplarii) al copilului tau, fapt ce il ajuta pe copil sa gaseasca sens in emotiile pe care le experimenteaza.

Sunt situatii insa, in care copiii nu vor sau nu sunt in starea necesara pentru a povesti cele intamplate. In astfel de cazuri, este recomandat sa respecti dorintele copilului tau si sa ai acorzi timp si spatiu pentru a decide singur cand doreste sa povesteasca ceea ce a experimentat. Cel mult, poti incerca sa incepi relatarea intamplarii, incurajand copilul sa participe si el cu detalii, dar daca acesta in continuare nu se angajeaza in discutie, este cazul sa ai acorzi timp. De asemenea, terapeutii afirma ca cele mai productive discutii cu copiii tai se produc atunci cand ‘ceva se intampla’. Copiii sunt mult mai deschisi atunci cand initiezi un joc cu acestia, cand joci carti, cand conduci masina, decat atunci cand stai la masa fata in fata si le ‘ceri’ sa vorbeasca. O alta abordare pe care o poti incerca, atunci cand copilul tau nu doreste sa vorbeasca, este sa il rogi sa iti deseneze ceea ce i s-a intamplat, sau sa scrie despre experienta respectiva. Daca simti ca este rezervat in raport cu tine, il poti incuraja sa vorbeasca unui prieten, unei rude sau coleg de care stii ca micutul tau se simte apropiat.

Acum ca stii mai multe despre cele doua parti ale creierului tau, ce crezi despre modul in care acestea se integreaza in cazul tau? Cand vine vorba de ‘parenting’ cum ai descrie stilul tau?….dominat de emisfera dreapta sau stanga? Ti se intampla sa te lasi dominat de o furtuna de emotii in raport cu copilul tau si sa il lasi  pe acesta intr-o stare de haos si frica? Sau poate esti un partinte dominat de logica si rigid in ceea ce priveste raspunsul tau la emotiile si nevoile copiilor tai?

Cum ar fi sa iti acorzi un moment si sa te intrebi ce anume iti doresti pentru copiii tai. Ce calitati speri sa aiba copilul tau? Probabil ca iti doresti sa fie fericit, sa traiasca o viata plina de sens si sa fie capabil de a intemeia relatii minunate pe plan social (asta in cazul in care esti un parinte implicat si te bucuri de copiii tai).  Acum gandeste-te, cat din timpul tau, aloci copilului tau in scopul cultivarii si dezvoltarii acestor calitati, pe care doresti sa le aiba atunci cand va fi mare?

Sper ca ai gasit interesante si utile aceste informatii si astept sa impartasesti cu mine ideile si experientele tale in ceea ce priveste relatia cu copilul tau.

By Irina Burlacu

Sursa de inspiratie in realizarea acestui articol: “The Whole-Brain Child”, de Daniel J. Siegel si Tina Payne Bryson.

 

This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

One Response to Mai bine doua creiere decat unul

  1. It?¦s really a nice and useful piece of info. I?¦m glad that you just shared this useful information with us. Please keep us informed like this. Thank you for sharing.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>